Dermatita atopică (DA) reprezintă o patologie inflamatorie cronică, recurentă, ce afectează pielea pacienților cu predispoziție atopică. Având o patogeneză complexă, în care sunt implicate disfuncții ale barierei epidermice, inflamația imunomediată și disbioza microbiomului cutanat, managementul terapeutic al DA a cunoscut progrese semnificative în ultimii ani, în special prin introducerea terapiilor biologice și a inhibitorilor JAK.

Mecanisme fiziopatologice actualizate și implicații terapeutice

Înțelegerea aprofundată a patogenezei DA a condus la noi abordări terapeutice țintite. În mod tradițional, s-a considerat că inflamația de tip Th2 este principalul mecanism implicat în patologia DA. Totuși, studii recente sugerează un profil imunologic mai heterogen, în care interleukinele IL-4, IL-13, IL-31 și IL-22 joacă roluri esențiale în medierea inflamației cronice și a pruritului sever.

Terapia de primă linie – standardele actuale

Pentru formele ușoare și moderate de DA, tratamentul de primă linie rămâne bazat pe utilizarea emolientelor, corticosteroizilor topici (TCS) și inhibitorilor de calcineurină. Recent, s-a pus accent pe aplicarea proactivă a TCS în regim intermitent pentru prevenirea recăderilor. În cazul pacienților cu risc crescut de infecții cutanate, asocierile cu antiseptice locale sau antibiotice în administrare pulsată pot contribui la reducerea încărcăturii bacteriene, în special a Staphylococcus aureus.

Terapia sistemică și noile molecule biologice

În formele moderate-severe, în special la pacienții cu răspuns insuficient la terapia topică, se recomandă agenți imunomodulatori sistemici. În acest context, introducerea anticorpilor monoclonali și a inhibitorilor JAK a revoluționat opțiunile terapeutice:

• Dupilumab – primul anticorp monoclonal aprobat pentru DA moderată-severă, blochează receptorul comun al IL-4 și IL-13, având un profil de siguranță excelent. Studiile clinice pe populații pediatrice și adulte au demonstrat reducerea semnificativă a pruritului și îmbunătățirea calității vieții.
• Tralokinumab – recent aprobat, este un inhibitor selectiv al IL-13, oferind o alternativă pentru pacienții care nu tolerează sau nu răspund adecvat la Dupilumab.
• Inhibitorii JAK (abrocitinib, upadacitinib, baricitinib) – reprezintă o clasă emergentă de terapii orale care acționează asupra căilor de semnalizare intracelulară, având un debut de acțiune rapid și eficacitate ridicată, însă cu un profil de siguranță ce necesită monitorizare atentă, în special pentru riscurile infecțioase și hematologice.

Perspectiva viitorului în managementul DA

Tendința actuală este de a personaliza tratamentul pe baza profilului imunologic al pacientului, utilizând biomarkeri precum periostina, TARC și IL-22 pentru a ghida selecția terapiei optime. De asemenea, terapiile genice și modularea microbiomului cutanat prin probiotice și transplant de microbiom sunt direcții de cercetare promițătoare.